Uncategorized

Viermuiala bucureșteană

Nu știu cum e în alte orașe, dar Bucureștiul parcă a devenit un stup de albine bezmetice. Toată lumea se grăbește, toți sunt în întârziere, iar aici nu discutăm numai despre deja faimosul șofer de București care este deja construit genetic pentru competiția motorizată de pe bulevardele Capitalei. Nu, vorbim despre orice individ care alcătuiește această aglomerație urbană, fie el pieton, biciclist, scuterist, electrotrotinetist sau mai știu eu ce „-ist” mobil. Toți sunt agitați peste măsură în goana lor spre destitație. Și ce să vezi? Cu toată vânzoleala asta, marea majoritate sunt într-o permanentă întârziere, lipsa de punctualitate a bucureșteanului fiind deja proverbială. Dar cică, în obișnuința urbană, și asta conferă „nesimțitului”, că așa trebuie catalogat un individ care întârzie tot timpul la întâlniri, o oarecare aură de persoană importantă… că d-aia întârzie, că e important, iar bucuria întâlnirii cu un astfel de personaj celest șterge cu buretele mârlănia întârzierii. Eu sunt defect, la mine nu funcționează asta…

Dar să revenim la agitați. Cum vă spuneam, bucureșteanul își dorește cu orice preț să ajungă cât mai repede la destinația setată, iar când spun cu orice preț nu exegerez cu nimic. Pur și simplu nu-l interesează consecințele… Pe participanții la trafic nu-i interesează riscurile la care se expun, dar mai ales la care îi expun pe ceilalți șoferi sau pe cei din mașina pe care o conduc. Nu, ei și-au setat o destinație și trebuie să ajungă acolo cât mai repede, cu orice risc, accident, amendă, sfidarea celorlați șoferi, pentru că și despre asta vorbim din moment ce tu intri pe linia de tramvai depășind toată coloana, ca mai apoi să încerci să te infiltrezi între „proștii” pe care tocmai i-ai persiflat.

Dacă vorbim despre cei care sunt mai „eco”, sau în limbaj bemwenistic „mai săraki”, adică cei care folosesc transportul în comun, lucrurile nu sunt cu nimic mai „liniștite”. Toată lumea aleargă după tramvaie, autobuze, troleibuze, metrou… Ce contează că intervalul de timp dintre mijloacele de transport bucureștene este relativ mic, fiind de câteva minute în cele mai multe cazuri? Nu, bucureșteanul trebuie să ia metroul „ăsta”, e ultimul, năvălind pe scările subterane peste ceilalți oameni care vin din sens opus, peste bătrâni, copii… Ăsta trebuie luat, nu altul…

Nu-mi plac comparațiile cu „cei de afară”, mi se pare că prea le ridicăm statui ălora din vest, dar jur că „maraton” d-ăsta urban n-am văzut pe nicăieri. Știu, mulți îmi veți spune că bucureștenii sunt în criză de timp, că vor să facă multe, iar timpul e nemilos. Nu, totul are o limită, iar limita în cazul de față se numește respect… față de ceilalți, dar mai ales față de tine, agitatule.

Sursa foto: www.bifarinthefifth.com

Tagged , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *