Politică

Deșteaptă-te, române!

Zilele astea se împlinesc 30 de ani de la Revoluție, un eveniment generat de inerția politică a timpului din Europa, dar care, din păcate, în România s-a soldat cu numeroase victime. Acum ceva timp, în discuțiile ocazionale despre politică purtate cu tata, l-am întrebat despre Revoluție, mai exact despre votul românilor la Prezidențialele din 1990. Nu-mi puteam explica ce a fost în capul românilor cu drept de vot. Cum să votezi cu Iliescu în condițiile în care contracandidații erau Câmpeanu și Rațiu, adică două personalități ale luptei anti-comuniste? A fost total ilogic… Adică îi dai jos pe comuniști și pui președinte un… comunist. Și asta nu oricum, ci cu 85% din sufragii, în condițiile în care prezența la vot a fost de 86,19%…

Știți ce mi-a răspuns tata? „Eram îndobitociți! Veneam din comunism!”. I-am dat dreptate, l-am iertat, cu toate că au fost județe în care neo-comuniștii lui Iliescu au pierdut, deci erau și oameni neîndobitociți. Da, singurele județe unde liberalii au câștigat și nu oricum ci en fanfare, au fost Harghita și Covasna. Ciudat, nu?! Intenționat aș spune… Iar au vrut ungurii să facă notă discordantă…

În fine, să revenim la zilele noastre… Cum vă spuneam, ieri a avul loc în Parlament o ședință solemnă dedicată Revoluției. Se împlinesc 30 de ani de la Revoluție. Amintirile mele sunt destul de vagi, dar îmi amintesc totuși filtrele civililor înarmați care opreau toate mașinile în trafic în căutarea „teroriștilor” și-mi mai amintesc cum rupeam prima pagină a almanahurilor pe care trona mufa „mult iubitului conducător”, pagini pe care ulterior le aruncam pe casa scării… Dar iar am divagat… La finalul ședinței în care a fost citită și votată declarația prin care se marchează 30 de ani de la Revoluție, deputatul USR Ioan Bulai a avut o intervenție de la pupitrul Parlamentului prin care a punctat că

„… mi se pare puţin absurd ca dumneavoastră, comunist cu ştate vechi, să conduceţi această şedinţă în care noi celebrăm victimele, comemorăm Revoluţia şi transformăm într-un paradox de neimaginat acest moment solemn” , cu trimitere la președintele Senatului Teodor Meleșcanu.

„Eram îndobitociți!”… Da, poate ei au avut o scuză, dar noi ce scuză mai avem? Votăm la fel de strâmb ca acum 30 de ani… Ce scuză mai avem pentru faptul că încă mai avem comuniști în funcții înalte ale Statului? Fredonăm mecanic Imnul țării fără să simțim nimic, fără să facem nimic… Au trecut 30 de ani și nu avem niciun vinovat pentru morții din `89. Au trecut peste noi mineriade, Colectiv, 10 august și nimic, nu ne sensibilizează nimic. Votăm la fel de strâmb… și fredonăm mecanic

„Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte…”

„Eram îndobitociți!”…

sursă foto: mediafax.ro

Tagged , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *