Spania-România 5-0… Surprinzător?! Hai fiți sinceri cu voi! Și eu sunt subiectiv când vine vorba despre Națională, dar nu e nicio surpriză că am luat o „manita” de la spanioli.
Șocant este altceva, și anume interviul lui Contra de după meci.
„ La 1-0 am avut ocazia lui Pucaș și poate, dacă marcam, moralul era bun. Poate alta era soarta meciului.”
„Poate alta era soarta meciului”? Adică până și simțul penibilului l-a părăsit pe Guriță? Teoria asta a ghinionului invocată de fiecare dată frizează ridicolul. Făcând abstracție de meciurile cu Malta și Insulele Feroe, cu toate că Malta ne-a pus probleme serioase, în toate celelalte meciuri balanța echilibrului dintre noroc și ghinion s-a înclinat mai mult spre șansă, nu spre fatidic. În afara de asta, jocul practicat n-a fost nici pe de parte dătător de speranță… Deci, ca să rămânem în domeniu, „Guriță, fața la joc!”
„ Îmi asum vina! Sper ca băieții să înțeleagă că fără o schimbare de atitudine e greu să ajungi la EURO.”
Aici Contra e de-a dreptul hilar, își asumă responsabilitatea rezultatelor acuzându-i pe jucători de lipsă de atitudine. Păi ori îți asumi, ori dai vina pe jucători?! Dar de fapt ăsta e un alt clișeu al antrenorilor români. Ori n-am avut noroc, ori n-am avut atitudine, că talent… ăhă, slavă Domnului… Dar cu toate astea Contra își asumă vina. Abracadabrant…
Cred că în această campanie nu ne-a lipsit norocul, și nici atitudinea, cred că ne-a lipsit logica, domnule Contra. Lipsa de logică din declarații a fost de fapt o prelungire a fracturii de logică tehnico-tactică dint terenul de joc.
